În timpul acestei deplasări de patru ore, cea mai scurtă a unui papă în străinătate, Francisc va lua cuvântul în fața Parlamentului European, în fața reprezentanților celor 28 de țări membre UE, și a Consiliului Europei, o organizație interguvernamentală care reprezintă 47 de state.
Ultima vizită a unui papă în aceste instituții datează din 1988 și a fost făcută de Ioan Paul al II-lea cu puțin timp înainte de căderea Zidului Berlinului.
Papa Francisc va fi primit la Strasbourg de secretarul de stat francez pentru Afaceri Europene Harlem Desir.
Dar programul nu prevede nici vreo celebrare publică, nici vreo baie de mulțime. Credincioșii vor trebui să se mulțumească să urmărească cele două discursuri pe un ecran gigantic din catedrală sau să încerce să vadă silueta albă la intrarea în Consiliul Europei.
Faptul că Jorge Bergoglio nici măcar nu pune piciorul în catedrala care sărbătorește un mileniu de existență a generat dezamăgire, dar Vaticanul a promis o altă vizită în Franța în 2015.
Papa argentinian, care până în prezent a neglijat Europa în deplasările sale, a creat surpriză alegând să înceapă în septembrie cu Albania, pentru a insista asupra dimensiunii continentale, populare, interreligioase și neinstituționale a idealului european.
După Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea, care au vorbit despre rădăcinile creștine ale Europei, vizita Papei Francisc în Europa era așteptată, într-o perioadă de tensiuni: criză economică, șomaj, imigrație, dezbateri în rândul societății și, de acum, amenințarea unui nou Război Rece prin conflictul din Ucraina.
Primul papă din „Lumea Nouă”, popular în rândul credincioșilor dar și al laicilor, Francisc a părut deseori critic față de Europa, un continent îmbătrânit și „obosit”, așa cum l-a descris el, în timp ce alegerile europene din mai au confirmat o creștere a extremei drepte.
La invitația președintelui Parlamentului European, socialistul Martin Schulz, papa nu vine în calitate de „șef de stat”, ci învestit cu „marea autoritate pe care i-o recunoaște mare parte din comunitatea internațională”, potrivit purtătorului de cuvânt al Vaticanului, Federico Lombardi.
Nu aceasta este și părerea deputaților spanioli din cadrul Izquierda Plural, care vor părăsi sala. În numele laicității, eurodeputatul francez Jean-Luc Mélenchon, fondatorul Partidului de Stânga (stânga radicală), a apreciat că papa nu are „ce căuta aici”.
Într-un editorial publicat în cotidianul Vaticanului, Martin Schulz a apreciat, dimpotrivă, că vizita ar putea „scoate Europa din toropeală”. Ea nu este cu nimic „un atac la adresa laicității”, a adăugat el, vorbind despre un „rol de prim-plan al Bisericii pentru a limita pagubele, materiale și imateriale, ale crizei economice”.
Discursul papei ar trebui să aibă o dimensiune socială puternică: pentru papă, catolicii trebuie să aibă o „contribuție proprie” la proiectul european apărând „solidaritatea cu cei excluși”, a explicat secretarul de stat Pietro Parolin.
Șomajul în rândul tinerilor, care afectează mai mult de un tânăr european din cinci, precum și marginalizarea persoanelor în vârstă și a imigranților ar trebui denunțate.
Papa Francisc ar trebui să le amintească europenilor lunga lor istorie de imigrație – propria sa familie a emigrat din Piemontul italian către Argentina – și datoria lor de a-i primi pe cei care fug de sărăcie și conflicte, respectând diferențele, mai ales în ceea ce îi privește pe musulmani.
Căsătoriile între persoanele de același sex, provocările bioetice, avortul și eutanasia sunt, de asemenea, subiecte arzătoare. În cercurile conservatoare ale Bisericii, mulți așteaptă să vadă dacă papa va formula critici la adresa reformelor în vigoare sau dacă se va limita la niște recomandări generale.
În fața Consiliului Europei, papa ar urma să le ceară europenilor să construiască „poduri”, la 25 de ani de la dispariția Cortinei de Fier, și să rămână implicați în lume pe teren diplomatic, umanitar și al drepturilor fundamentale.
La 100 de ani de la Primul Război Mondial, Francisc ar urma să facă apel la calm în Ucraina. Marja sa de manevră este redusă, deoarece ortodoxia rusă este în prima linie în apărarea Kremlinului.